Adriane, spune-i lui Dobrin ca ne lipseste!

Adrian Păunescu – De la Bârca la Viena şi-napoi la Bârca

20 iulie 1943 Copăceni (lângă Bălţi) – Basarabia
5 noiembrie 2010 Bucureşti 

Când oamenii mor, se spune că s-au dus! Aşa e vorba. Ar fi mai aproape de adevăr să spunem că au revenit la matcă! Trupul obosit revine pământului risipindu-se în el! Iar spiritul, spiritul ce se desparte de trup, revine spiritului ţării şi naţiei căreia i-a aparţinut şi slujit, îmbogăţindu-l!
Prin cei ce-şi lasă trupul în ţărână şi sufletul în sufletul ţării, poţi transmite o rugăminte cuiva de dincolo!

Adriane, spune-i lui Dobrin că ne lipseşte! Noi nu mai avem spectacol şi nu mai avem bucurii! Şi ce trupă e dincolo!

Poezia lui va rămâne referinţa unui timp de mari zvârcoliri!

Adio, Vară 

Adio, vară, pleacă-n ascunzişuri,
Noi suntem gata de-a cădea–ntr-o carte,
Si de-a mai lăcrima către pietrişuri,
De dor de tine si de dor de moarte.

Din fructe coapte picură alcoolul,
Nimic nu mai rămane cum fusese,
Ce cosmic iese dintre ramuri golul
Penultimelor tragice regrese.

Şi va veni şi ultima rafală,
Dar nu-o vom apuca-o, nu e şansă,
Când în ninsoarea imaterială
Bolnavii lumii vor cădea în transă.

Ci noi atâta am putea decide,
Inconştienţi şi trişti ca prima oară,
Prin fumurile toamnelor putride,
O carte pentru voi: adio, vară!

Adrian Păunescu

Ne mor prietenii 

Ne mor prietenii, ne mor,
Murim şi noi în moartea lor,
Că-ntârzie îngrozitor,
Într-una, primul ajutor,
Chemat la patul tuturor,
Mereu, e de ales: or-or!
Se rupe aţa pe mosor,
Tuşesc segmentele-n motor,
Ne mor prietenii, ne mor
Murim şi noi în moartea lor,
Şi amintirile ne dor,
Ne mor prietenii, ne mor.

Adrian Păunescu

Cenaclul Flacara: Stefan Hrusca – Ruga pentru parinti

Adrian Paunescu – Repetabila povara

Notă

Adrian Păunescu şi Nicolae Dobrin au făcut mereu stadioane pline!

Anunțuri

, , , , , , ,

  1. #1 by U R A N U S on 6 Noiembrie 2010 - 22:24

    Nu-l judec pe acest inger al poeziei romanesti dupa fostul status politic, ci dupa arta sa pe care a dus-o la nivel de master si chiar mai sus! Pana la aceasta data ramane cel mai mare poet, de la Eminescu incoace, cum am mai afirmat! Daca credea in Dumnezeu, atunci Acesta sa-l odihneasca in pace, pentru ca-se stie, se zice- arta versurilor este divina!

  2. #3 by U R A N U S on 7 Noiembrie 2010 - 20:48

    motto:” de mortuis nil nisi bonum”

    MOARTEA INGERULUI.

    In plina noape pe inger l-am vazut,
    Stralucea cat toate focurile din iad,
    Vesmantul, din frunze de aur, pe umeri cazut,
    Coiful greu, din argint, batut in nituri de jad.

    In spate, cu pietre, purta o ranita plina,
    La cingatoarea din mari caramizi de metal,
    Sabia lata si grea, lucea ca un ochi de felina,
    Scartaiau hamul si pintenii, zabala, la cal.

    In rasarit de soare pe inger l-am zarit,
    Avea parul lung si rosu precum aurul vechi,
    Cu brat puternic tinea sus un scut greu, lovit,
    Cate o cruce stramba si neagra, spanzurau in urechi.

    Purta incaltari inalte, cu cui de arama,
    Slove stravechi adanc incrustate pe marele scut,
    Ce povesteau lumii, a lumii perpetua drama,
    Ochii aprinsi scanteiau:” Inca sunt de temut”.

    In plina zi l-am intalnit, purta in mana un crin,
    Era gol, slab nespus, incruntat si urat si barbos,
    Pe umar, o tolba cu sageti negre, muiate-n ricin,
    Spatele ars si uscat, ca de funii grele, ros.

    Ochii adanci si simetrici, doua perfecte ovale,
    Luceau stinsi , ca de boala, si totusi, piezis,
    Privea inspre mine ca inspre vesnica vale,
    Pupila marita, iar albul din ochi, galben-pietris.

    In apus violet de soare , pe inger l-am atins,
    Avea mana rece, suflarea ii era de gheata,
    Glasul spart, suna fara vlaga si stins:
    Era si el spanzurat intre moarte si viata.

    Scutul cel greu era plin de colb ca de nea,
    Din platosa rugina era suflata de vant,
    Totul parea ca in ziua din urma, ziua cea rea,
    Sabia, cruce din albastru otel, infipta-n pamant.

    de Zeus Plebeus
    Febr. 2005

    • #4 by paruschi mihaela on 11 Noiembrie 2010 - 0:06

      incet incet ne pierdem cele mai valoroase valori ale romaniei

  3. #5 by U R A N U S on 13 Noiembrie 2010 - 20:59

    Totusi avem sansa naturala de a le descoperi si face sa stralucesca in lume.Daca vrem , desigur!
    Intrebarea este:Vrem?

  4. #6 by U R A N U S on 25 Aprilie 2011 - 17:56

    pentru ca a fost pastele , pe o alta pagina s-a pus in „scena” filmul „Jesus Christ Superstar”, la care am facut un comentariu, pe care il postez mai jos:

    Un film (opinie personala) nu prea stralucit, saracia decorurilor (confectionate) impune idea unei finantari precare, desigur din cauza temei si a timpului respectiv, cand si in occident nu era prea usor sa fii blasfemitor!
    Sound-track-ul este – in cateva sectiuni- peste medie, vocea lui “Iuda” prefigureaza (cu restrictiile inerente) pe cea a lui “Christian” din unul din filmele despre Moulin Rouge (cel cu mosiereasa “australiana”, Nicole Kidman !) iar vocea feminina (M.Magdalena) are uneori inflexiuni care o apropie de (cea mai mare voce femininaa tuturor timpurilor) Celine Dion si alteori, de Vanessa Williams (in Pocahontas), iar partea orchestrala (la scena cand Jesus canta “Take me now,/Before I change my mind”) desi foarte scurta, este -intr-adevar- excelenta, cea ce-mi aminteste de o partitura de chitara ( in “Lay it on the Line”, Triumph, Rik Emmett) , care daca ar fi fost macar extinsa (daca nu si imbogatita) macar cu 1/2 minute, ar fi putut fi No. One, in solo chitara, oricum este printre primele 4-5, probabil, pentru cei mai multi Deep Purple cu partitura de chitara din “Smoke on the Water”, ramane inca pe primul loc, chiar in ciuda la Q(Magazine).In general muzica este de chitara rece, cu ritmuri destul de spaniole, iar fata lui Jesus, la o anume scena, iti “sare” memoria vizuala la 3 fete celebre, Tom Cruise (in The Last Samurai), Edward Norton (in “American History X”, chiar si fara plete) si George Harrison, cantand la sitar.
    Totusi, la timpul respectiv, critica a fost buna, poate si pentru faptul ca in aceiasi luna un alt Jesus (opera rock ,deasemeni, nu muzical) a fost produs, si anume “Godspell”, un film mult mai bogat in decoruri (chiar daca cu o lipsa totala de oameni), total urbanizat si hippizat, insa -din pacate- se pare ca producatorul a facut acest film ca o promisiune pentru nepotei, filmul fiind din seria “Biblia, pe intelesul celor mici”.
    In J C S mi se par interesante 2 idei :
    -prima, este vizualizarea sinuciderii lui Iuda, pe un varf de deal nisipos, inconjurat de alte dealuri la fel de sterile, si el spanzurat de un pom uscat, per total, imaginea da impresia de desert extraplanetar, cea ce impune idea dorita, adica a izolarii totale a lui Iuda,
    – iar a doua, este scena luarii “Cinei cea de Taina” in natura, in mijlocul unei livezi de maslini, cea ce cred ca aste mai aproape de adevar
    Din punct de vedere social, filmul are o replica imbatabila, care este de fapt chintesenta supravietuirii poporului evreu, replica e data de un “mare preot”, care zice If we have to last at all, We cannot be divided”, lozica perfect personificata si de actualul popor evreu, aproape de neregasit la romani.
    In sfarsit, filmul este “lucrat” destul de simplist, meritul cel mare vine din curajul de a-l face si din controversa starnita, post lansare. Sunt aproape convins ca “acolo sus , cineva” … se gandeste serios la un remake mult mai dens.

  5. #7 by U R A N U S on 27 Aprilie 2011 - 18:24

    Pare-se ca pe aceasta pagina nu trece nici un critc (oficial) de filme, altfel ar fi observat ca am „uitat” ceva esential, in comentariul meu:
    coregrafia filmului este de foarte multe ori excelenta si chiar foarte indrazneata si provocatoare, avand in vedere „epoca” si tema „sfanta” a filmului

  6. #9 by U R A N U S on 15 Mai 2011 - 19:47

    Pentru ca doamna presedinta a Braziliei a fost internata in spital, am adaugat-special pentru ea- o strofa noua la un poem Triple Mammouth si Triple Crown poetry(zic eu!) , care este o calatorie pe pamant si in spatiu; mai jos cateva strofe, doar:
    „…
    Am sa ma mut departe de tine ,iubito,
    Acolo unde moare soarele si naste luna,
    Si unde valuri si mii de catarge,sunt tot una!
    Voi fi departe, departe, iubito!

    S’acolo,in liniste, imi voi scruta toti anii,
    Voi imbraca armura grea, din albele oteluri,
    Voi face la cei morti de mult, multimi de danii,
    SI’n van voi deslusi tot viitorul, printre cerneluri.

    Sau poate in pustiul unde pacatul calareste tapul,
    Iar untdelemnul nu se sfarseste’n veci din oala,
    Si unde, cu viclesug,ca sa-mi doboare capul,
    Copila Salomeei,imi va dansa pe’o perna,goala.

    Sau pe aproape,unde de mult, casele erau fara tavan,
    De unde erau adusi falnicii cedri, din feericul Liban!
    Sau mai spre rasarit,in cetatea unde caprele inca pasc,
    Stravechea capitala a lumii, coroana numita Damasc.

    Ori in Egipt, taiat de NIl ca de doi gemeni lungi pitoni,
    Din vremuri cu mult de dinainte de regi, magi si faraoni,
    Unde, in Valea Regilor printre catacombele din dinastia’ patra,
    Prin ceata mistica si alba,aluneca stafia diplomatei Cleopatra.

    Sau mai jos,unde din raze de soare, elemente primordiale si vant,
    A aparut cu zeci de mii de ani in urma, primul scancet pe pamant.
    Unde oceanul de nisip, candva mare cu ape limpezi de clestar,
    S-a format din trilioanele de tone de cochilii, ca al naturii dar.

    Am sa ma mut foarte departe, in acel pustiu si rece loc,
    Pe care,de mult, cruda Inchizitie l-a botezat Tara de Foc.
    Acolo unde iti sangereaza inima de frig si de caldura dorul,
    Acolo unde in stratosfera, majestuos si mut, zboara condorul.

    Si acolo unde Armadillo doarme imbracat in de oase zale,
    Iar jaguarul, alearga ca si nandul, doua naluci in zare!
    Unde asteptand pe parfumate holuri de bordel, batand pe loc duo-ul,
    Barbati cu haine chic si cu pantofi de lac, au inventat tangoul!

    Sau poate mai la nord unde tot timpul e cald si inundatii,
    Unde dulceata trestiei de zahar atrage sutele de natii,
    Si unde lacrima de anaconda creste la fiecare rasarit de luna,
    Si unde preafrumoasa sclava Isaura, a devenit stapana!

    Acolo unde, pentru otrava, liane lungi si verzi sunt ascunzis,
    Unde pandeste zi si noapte ochiul cel crud si cinic din tufis,
    Unde culorile’s mai multe, mai bogate si mai vii ca’ntr-un muzeu,
    Si nici prin visele de cocaina, nimeni n’a auzit de Dumnezeu.

    Am sa ma mut chiar peste tara Soarelui Rasare,
    Peste ciresii cei salbateci, cu miezuri dulci amare,
    Si mut, am sa ascult a samurailor mandrie si durere,
    Cum isi implanta’n pantec, singuri, otelul cu putere.

    Acolo unde o gheesa, de lux prostituata,
    Era plimbata cu ambasadori, in alegoric car,
    Charmanta, rafinata si chiar putin pedanta,
    Intr-o societate dublu’nchisa, ea ajunsese star.

    Ori acolo unde marea este la fel e galbena ca un opal,
    Si unde marele zid milenar s-a inaltat precum un mal,
    Impotriva hoardelor , sau pentru extraterestri un semn,
    Sa-i indrumeze spre Orasul Interzis, al viitorului insemn.
    …”

    Sau pe marea insula, unde broscuta de la Leveque Cap,
    Isi poarta puii 6 saptamani in, si ii vomita din stomac,
    Si unde salasuieste inca, alaptandu-si puii prin ele,
    Strabunul comun cu cioc, al celor ce purtam mamele…”

  7. #10 by U R A N U S on 21 August 2011 - 22:40

    INTERMEZZO-CRONICA MONDENA.
    Sunt atatea noi aparitii in lumea muzicii”usoare”, incat este imposibil a tine
    pasul cu toate noutatile, iar aici consideratia se da la doua mari vedete,
    consacrate deja, una in retragere (si nu mai arata „Like a virgin”, dar nu este
    nici „Frozen” sau „Hung Up”),
    cealalalta , la apogeu (deisi inca „on the edge”, cum singura spune). Si nu
    numai ca amandoua sunt „female artist”, dar au si alte asemanari (parinti
    italieni si franco-canadieni),unele chiar izbitoare, nu de putine ori, cea
    tanara, fiind invinuita de copy-cat
    de la celebra Madonna, (Louise Ciccone, 53 ani), pentru ca referirea se face
    ,intradevar, la Lady Gaga () si Madonna.Aceasta „cronica mondena” este scrisa
    din idea venita la vizionarea videclipului(si hit-ului) „I’m (On the edge of
    Glory”, rasfatatei Lady Gaga ( Angelina Germanotta,”Born this way” 25 years
    ago)- nume preluat de la hit-ul formatiei Queen , „Radio Ga Ga”- si aceasta
    pentru ca in acest videoclip, artista se expune in pozitii explicit sexuale, de
    cel putin 4 X , cea ce ca timp , insumeaza pana la 15% din totalul
    inregistrarii, cea ce nu displace chiar deloc barbatilor (sa fie si un 10%
    carora -cu adevarat- nu le place!) si probabil displace sau irita macar 75% din
    femei, in special cele trecute
    de o anumita varsta.

    Desi am inceput cu aceste mici statistici bazate pe un empirism
    perceptual, indraznesc sa cred ca cifrele sunt totusi aproape de realitate,
    insa nu acesta este subiectul, ci caracteristicile „intriseci” ale celor doua
    artiste.Amandoua sunt exhibitioniste naturale, este foarte evident- insa
    demarcatia este ca la Madona, calitatea vocii si in general intreaga valoare
    artistica (orchestratie, lirica, video,etc.) sunt cele care primeaza, in timp ce
    la Lady Gaga, primeaza exhibitionismul fizic exacerbat, poate si pentru a
    satisface , a superclasa, a diminua , a inabusi chiar,
    propria anxietate despre vocea sa ( de o calitate neindoielnica totusi), in
    acest fel -chiar la nivel de subconstient si neexplicit-deturnand atentia
    critica a auditientei, spre coregrafie, machiaj, „costumatie” (deobicei
    „minimum iabitity”), sau poate ca angoasa ei este chiar mai profunda , datorita
    constientizarii ca nu este frumoasa de trazneste, ci mai degraba are o fata
    deosebita, chiar putin ciudata, de unde dorinta si producerea acestui
    exhibitionism fizic exaltat, incercand(si reusind perfect) sa compenseze acele
    „lipsuri”(poate doar inchipuite) cu un corp la care se pare ca dumnezeu ar fi
    lucrtat mai mult decat de obicei, pe care il arata ca pe o sculptura de clasa,
    publicului larg.

    Daca as face o paralela intre aceste doua artiste din bransa muzicii si 2
    figuri remarcabile din cea de a saptea arta, de fapt doi monstri sacri ai anilor
    „50- (si)”60 , as alege pe James Dean si Clift Montgomery, doua fete greu de
    uitat chiar dupa prima aparitie, una foarte „Rebela” (chiar si „Fara Cauza”),
    care in drumul sau scurt spre „East of Eden” a avut „Trouble Along the Way”
    cealalalta, la fel, placuta si la fel de cool chiar si in postura de victima
    sociala aproape Freud-iana, desi a avut „The Big Lift”, (si chiar s-a
    amestecat -desi „nepotrivit”- chiar si cu Marylin Monroe , blonda care a stricat
    somnul la milioane de barbati) insa -in principal- cu tenta de a „frumosului
    din patura oropsita” si nu intotdeauna cu ganduri bune.

    Cei doi mari actori, cat si cele doua artiste contemporane, Madonna si Lady
    Gaga , vor ramane puncte de referenta in istoria artelor moderne, indiferent cat
    va mai dura aceasta lume.

  1. https://mirceabatranu.wordpress.com/2010/11/05/adriane-spune-i-lui-dobrin-ca-ne-lipseste/trackback/ | Pagini comunale
  2. Remember 2010 Romania « Cronica – România de azi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: