Locotenentul si Statul Major General

Am citit Comunicatul Statului Major General privind situaţia creată de atitudinea locotenentului Alexandru Gheorghe. Conducerea SMG a fost consternată şi probabil s-a blocat iar nişte propagandişti de pe vremea lui Gheorghiu Dej au dat un comunicat. Ciumpalacii adevăraţi sunt de fapt la SMG. Am crezut că totuşi, în SMG sunt generali şi ofiţeri cu demnitate, cu şcoală, cu inteligenţă.  Am crezut că voi aveţi mai multă carte decât generalul Onţanu sau alt ciumpalac adevărat cocoţat în haine militare. Am căutat elemente concrete şi nu fabricate, am căutat o explicţie a situaţiei de fapt, o analiză lucidă şi nu propagandistică. În armată comunicatele sunt seci dar voi aţi încercat să intoxicaţi lumea în stilul Cotrocenilor. E ruşinos să fii contraamiral şi să-ţi însuşeşti un astfel de comunicat. Dar probabil că roaba cu trese şi stele stă la poarta Ministerului Apărării Naţionale. România, ţara cu patru amirali la o barcă pneumatică. E ruşinos!

Aţi condamnat un ofiţer al Armatei Române, pentru delict de opinie. De fapt nu l-aţi condamnat ci aţi vrut să testaţi reacţia oamenilor şi a mediei. Ca nişte coarde bătrâne, aţi încercat să aduceţi în derizoriu atitudinea lui. Ce-o să faceţi mai departe, o să supravegheaţi toţi ofiţerii? De fapt voi sunteţi în afara legii, în afara Constituţiei, pentru că protejaţi un stat corupt şi trădător!

Bravo Alexandru Gheorghe. Cinste ţie ofiţer al României!

Cine a cerut suspendarea fondurilor europene

Image via Wikipedia

Opoziţia parlamentară a fost acuzată de către cei de la putere că la Bruxelles, prin vocea lui Victor Ponta, ar fi cerut suspendarea Fondurilor Europene destinate României. Nu este adevărat, opoziţia nu a cerut aşa ceva. Ei fac parte din acelaşi sistem cu puterea iar clienţii lor sunt aceiaşi. Aceşti clienţi împart bugetul de stat şi bineînţeles Fondurile Europene.
Totuşi, cineva a cerut suspendarea Fondurilor Europene destinate României.
Da, recunosc, eu am cerut suspendarea lor în anul 2010, în momentul în care a apărut megaescrocheria numită e-România, adică 500,000,000 euro (cinci sute de milioane de euro) pentru fiţe. Am scris atunci articolele:
Proiectul e-Romania, 500 milioane de euro pentru partid
One Stop Shop, un milion de euro sau testul pentru e-Romania
dar şi
Brandul de tara! Hai sa le futem banii!
Un râgâit de 4 milioane de euro
iar seria poate continua. Veţi vedea că din toţi aceşti bani nu s-a făcut decât o spoială iar restul au umplut buzunarele clienţilor de partid.
Uniunea Europeană pune la dispoziţie fonduri, guvernanţii îi consumă pentru ei iar noi vom plăti contribuţii până ne sar ochii. Peste doi ani vom primi nota de plată, adică cei 40,000,000,000 (patruzeci de miliarde de euro) destinaţi integrării iar noi nu avem infrastructură, nu avem utilaje de întreţinere, nu avem spitale şi şcoli, nu avem nivel de trai, nu avem speranţă… în acelaşi timp, trupa coordonată de borfaşul de Băsescu a devenit un trust financiar + economic de proporţii. Noi am rămas cu ochii bulbucaţi iar ei cu bogăţia furată. Nu înţeleg de ce OLAF investighează atât de greu.
Corupţia din România este investigată şi de OLAF şi de Departamentul de Justiţie din USA. Pentru că în România au intrat fonduri nerambursabile în valoare de multe zeci de miliarde de euro şi s-au risipit. Bani pentru hoţi iar hoţia, nu mă feresc să o spun, are o ramură la Bruxelles!

Am cerut suspendarea Fondurilor Europene până când în România vom avea o conducere responsabilă şi o gestiune a lor de tip german! Am scris anul trecut, pe fondul crizei euro şi al corupţiei din România, articolul:

 Devalorizarea Euro si suspendarea Fondurilor Europene

Despre legatura armatei cu tara

Speranţa naţiunii în intervenţia armatei pentru înlăturarea acestui stat antinaţional, mi-a adus aminte de evenimente de acum 43 de ani.

Încrederea în Armată se naşte pe speranţă şi nu pe situaţia de fapt.

În august 1968, după ce trupele Tratatului de Varşovia au invadat Cehoslovacia şi au înăbuşit Primăvara de la Praga, Ceauşescu a ordonat intrarea Armatei în stare de război iar trupele s-au deplasat pe graniţă. Tatăl meu, ofiţer fiind, s-a deplasat cu batalionul conform ordinului primit. După ani de zile, mi-a povestit că noaptea, trecând prin sate, ieşeau oamenii la poartă cu pachete pentru soldaţi. Din sărăcia lor de ţărani, unii au oferit chiar şi numai o bucată de pâine. Mai impresionant însă au fost veterani de război care şi-au pus uniforma sau numai decoraţiile şi au ieşit la poartă salutând. Lumea se pregătea de război iar Armata era, ca întotdeauna, partea sacrificată din Naţiune!